Comments on: Bataia dintre Roxy Manelista si Ana Maria http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/ Dan Diaconescu te asteapta cu fantome, vrajitorii alaturi de Elodia. Fri, 30 Jul 2010 22:15:35 +0000 hourly 1 By: mirela http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/comment-page-1/#comment-1540 mirela Sun, 14 Feb 2010 14:07:24 +0000 http://www.otvlive.org/?p=329#comment-1540 visit me on www.real-adult.ro , you'll receive free Gold account (full access to the functions of the site)! (only for girls).. kiss u visit me on http://www.real-adult.ro , you’ll receive free Gold account (full access to the functions of the site)! (only for girls).. kiss u

]]> By: myhay http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/comment-page-1/#comment-1537 myhay Sat, 13 Feb 2010 12:43:03 +0000 http://www.otvlive.org/?p=329#comment-1537 IN LUNA MARTIE 2000 A FOST DAT IN FOLOSINTA O ANTENA GSM APARTINAND FIRMEI CONNEX CARE A FOST CONSTRUITA PE PROPRIETATEA TERENULUI VARCIU ION DREPT LA ACEASTA DATA NU SA NEGOCIATA CU PROPRIETARUL DREPT LA CARE DECI AM APELAT LA DESPTEPTAREA ZIARUL LOCAL PT A PRIMI DREPTURILE CONVENITE CARE A FOST IN VALOARE DE 24 DE MILIOANE PE O SUPRAFATA DE 200 METRI PATRATI PE UN TERMEN DE 10 ANI LA CARE SE MAI ADAUGA O INSTALATIE ELECTRICA CARE TRECE PE PROPRIETTATEA TERENULUI VARCIU ION SITUAT IN COMUNA HORGESTI SAT BAZGA DE SUS LA CARE NU SA AJUNS LA UN CONSINS PRIVND NEGOCIEREA,AM SOLICITAT FIRMEI CONNEX AM SUNAT LA SEDIU LA BUCURESTI IN MAI MULTE RANDURI CARE NU SA RASPUNS EXPLICANDU-I SITUATIA CU CABLUL ELECTRIC CARE TRECE PE PROPRIETATEA MEA SUBTERAN DREPT LA CARE NE-A RASPUNS DACA MA DERANJEAZA CU CEVA ECI PE MINE MA DERANJEAZA UNUL PENTRU CA AM CALCAT DREPTUL PE PROPRIETATEA SI 2 NU PLATESTE CHIRIA CE IMI REBINE PE PROPRIETATEA MEA DIN 2000 PANA IN PREZENT PE DATA DE 30.03.200 EXPIRA CONTRACTUL UNDE SE AFLA SITUAT ANTENA GSM DREPT LA CARE SPER SA NU MAI AJUNG LA ORGANE COMPETENTE PT PRELUNGIREA CONTRACTULUI NR DE TELEFON:0755510961 IN LUNA MARTIE 2000 A FOST DAT IN FOLOSINTA O ANTENA GSM APARTINAND FIRMEI CONNEX CARE A FOST CONSTRUITA PE PROPRIETATEA TERENULUI VARCIU ION DREPT LA ACEASTA DATA NU SA NEGOCIATA CU PROPRIETARUL DREPT LA CARE DECI AM APELAT LA DESPTEPTAREA ZIARUL LOCAL PT A PRIMI DREPTURILE CONVENITE CARE A FOST IN VALOARE DE 24 DE MILIOANE PE O SUPRAFATA DE 200 METRI PATRATI PE UN TERMEN DE 10 ANI LA CARE SE MAI ADAUGA O INSTALATIE ELECTRICA CARE TRECE PE PROPRIETTATEA TERENULUI VARCIU ION SITUAT IN COMUNA HORGESTI SAT BAZGA DE SUS LA CARE NU SA AJUNS LA UN CONSINS PRIVND NEGOCIEREA,AM SOLICITAT FIRMEI CONNEX AM SUNAT LA SEDIU LA BUCURESTI IN MAI MULTE RANDURI CARE NU SA RASPUNS EXPLICANDU-I SITUATIA CU CABLUL ELECTRIC CARE TRECE PE PROPRIETATEA MEA SUBTERAN DREPT LA CARE NE-A RASPUNS DACA MA DERANJEAZA CU CEVA ECI PE MINE MA DERANJEAZA UNUL PENTRU CA AM CALCAT DREPTUL PE PROPRIETATEA SI 2 NU PLATESTE CHIRIA CE IMI REBINE PE PROPRIETATEA MEA DIN 2000 PANA IN PREZENT PE DATA DE 30.03.200 EXPIRA CONTRACTUL UNDE SE AFLA SITUAT ANTENA GSM DREPT LA CARE SPER SA NU MAI AJUNG LA ORGANE COMPETENTE PT PRELUNGIREA CONTRACTULUI NR DE TELEFON:0755510961

]]> By: alina bacau http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/comment-page-1/#comment-1534 alina bacau Fri, 12 Feb 2010 20:13:12 +0000 http://www.otvlive.org/?p=329#comment-1534 va rog ajutat-ma nu pot sa spun mai mult va rog ajutat-ma nu pot sa spun mai mult

]]> By: FINARU CRISTIAN CONSTANTIN http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/comment-page-1/#comment-648 FINARU CRISTIAN CONSTANTIN Fri, 21 Aug 2009 17:32:19 +0000 http://www.otvlive.org/?p=329#comment-648 SUNT UN TINAR DE 25 DE ANI DIN IASI .DE 5 ANI SUNT PARALIZAT LA PAT ,DE LA GIT IN JOS ,NUMI MISC MAINILE ,VA SCRIU CU GURA ,CU AJUTORUL UNUI MAUS .SIMT TOT DAR NU MA POT MISCA .NUMAI CU AJUTORUL PARINTILOR. VA LAS ACEST MESAJ POATE MA PUTETI AJUTA SI PE MINE .AM UN AJUTOR DE 290 RON ,MAMA 530 RON ,TATA NU LUCREAZA DIN CAUZA MEA .STAU CU CHIRIE CU PARINTII ,PLATIM 300 EUR LUNAR . VA LAS ADRESA MEA SI NR DE TF ,0742381053 ,NICOLINA NR 14 ,BL 941,ET 5 ,AP 20 . IASI . DOAMNE AJUTA . SUNT UN TINAR DE 25 DE ANI DIN IASI .DE 5 ANI SUNT PARALIZAT LA PAT ,DE LA GIT IN JOS ,NUMI MISC MAINILE ,VA SCRIU CU GURA ,CU AJUTORUL UNUI MAUS .SIMT TOT DAR NU MA POT MISCA .NUMAI CU AJUTORUL PARINTILOR. VA LAS ACEST MESAJ POATE MA PUTETI AJUTA SI PE MINE .AM UN AJUTOR DE 290 RON ,MAMA 530 RON ,TATA NU LUCREAZA DIN CAUZA MEA .STAU CU CHIRIE CU PARINTII ,PLATIM 300 EUR LUNAR . VA LAS ADRESA MEA SI NR DE TF ,0742381053 ,NICOLINA NR 14 ,BL 941,ET 5 ,AP 20 . IASI . DOAMNE AJUTA .

]]> By: OCNISOARA http://www.otvlive.org/otv/bataia-dintre-roxy-manelista-si-ana-maria/comment-page-1/#comment-611 OCNISOARA Thu, 30 Jul 2009 21:33:26 +0000 http://www.otvlive.org/?p=329#comment-611 Pe raza comunei Lopadea Nouă, la numai 3 kilometri de Ciuguzel (un sat asfaltat, cu aproape toate utilităţile) şi la numai 14 kilometri de municipiul Aiud, se află satul Ocnişoara. Un adevărat pustiu în mijlocul judeţului nostru. O comunitate în care încă se mai încăpăţânează să vieţuiască vreo 40 de suflete de creştini, în marea lor majoritate bătrâni de peste 65 de ani. O comunitate izolată şi însingurată, din pricina faptului că asfaltul, drumul bun dinspre centrul comunei şi dinspre civilizaţie se opreşte la 3 kilometri distanţă de intrarea în sat: la Ciuguzel. Şi încă dinainte de venirea comuniştilor la putere, încă dinainte de colectivizare, la drumul acela nu s-a mai făcut nimic. Venind dinspre Ciuguzel spre Ocnişoara se merge pe un drum de ţară cum nu cred că mai există undeva în Europa civilizată: un drum de pământ moale, plin de urme de tractor (singurul vehicol ce-l poate străbate), un drum pe care un autoturism trebuie să facă un veritabil slalom cu patinaje şi escaladări, un drum care se transformă, la orice ploaie, într-un fluviu mocirlos în care se înnămolesc chiar şi tractoarele. Primăvara şi toamna când plouă, sau iarna când vin lapoviţa şi ninsorile, drumul acela de numai 3 kilometri devine impracticabil. Nu mai poate fi străbătut nici cu căruţa, nici cu tractorul şi nici cu vreun altfel de tip de autovehicul. Cu atât mai mult cu cât trece peste un deal cu o pantă destul de abruptă. Astfel, de-a lungul a câteva luni pe an, bătrânii din Ocnişoara rămân izolaţi. Nu mai ajunge la ei nici măcar ambulanţa sau preotul. Dacă-i doare ceva, după cum ne-a spus unul dintre veteranii satului, Emanuel Opriţa, în vârstă de 78 de ani, pun capul pe pernă şi aşteaptă să le treacă. Sau să moară... *În "satul fantomă" nici nu se mai cunosc locurile de casă de sub bălării. Până prin 1960 localitatea a fost prosperă. Era acolo o biserică, veche, e drept, dar solidă, în care se făcea slujbă în fiecare duminică. Apoi a venit colectivizarea şi oamenii au început să plece. Dar cea mai mare depopulare s-a făcut după 1989. Acum nici măcar "heiurile" de casă nu mai sunt bine delimitate. Casele s-au prăbuşit iar bălăriile au acoperit gospodării întregi. Azi Ocnişoara e un fel de "localitate fantomă". Biserica nouă funcţionează într-o casă mai acătării din sat iar preotul vine o dată pe lună, în prima duminică. Biserica veche s-a ruinat. Din 1968 (la puţin timp după colectivizare) în ea nu a mai avut loc nicio cununie. Doar înmormântări. Era la Ocnişoara şi o şcoală în care învăţau între 150 şi 200 de copii. Acum în tot satul mai sunt vreo 10 copii, cei mai mulţi venind acasă, la părinţi, doar în vacanţe, în rest învăţând şi locuind în alte localităţi. *O rază de speranţă: copiii! Şi nici aceşti copii nu ar fi fost, probabil, în această comunitate muribundă, dacă nu s-ar fi mutat recent două familii de tineri în sat. Astfel, de vreo 4 ani s-au stabilit în Ocnişoara Otilia şi Dan Damian, care au trei copii: Iosif (5 ani), Diana (8 ani) şi Ştefan (10 ani). Dar aceştia sunt la şcoală în Blaj, unde părinţii îi ţin cu chirie. Iar ei rămân încrâncenaţi în vatra satului, încăpăţânându-se să nu-l lase să moară. Lucrează pământul şi îngrijesc de animale şi de stupi. Viaţă grea. La fel este familia Vingărzan. Vasile Vingărzan este cioban din moşi strămoşi, de la Jina. De la vârsta de 14 ani până după ce a terminat armata a făcut transhumanţă şi a străbătut ţara în lung şi-n lat cu turmele. Viaţă şi mai grea. Mâncare "din brişcă", dormit între oi pe orice vreme, pe ploaie, pe zloată, pe ninsoare sau în cuptorul verii. Putrezeau cojoacele şi cămeşile pe el. Apoi a întâlnit-o pe Mirela, a plăcut-o, s-au luat şi au găsit împreună vâlceaua asta în care e pitit satul Ocnişoara. Aici au casa şi stâna cu câteva sute de oi. Bărbatul e vrednic, trudeşte cât e ziua, cot la cot cu ciobanii pe care-i are angajaţi, la muls, la păscut, la coasă. Dar şi el e trist pentru starea în care se află pământul şi păşunile. Nefiind lucrat decât în mică parte şi neumblat de animale, pământul arabil, dar şi păşunile şi fâneţele sărăcesc. Au şi ei două fete şi un băiat. Fata cea mai mare este la liceu, la Ciumbrud, iar cei mai mici sunt la şcoală la Jina. Singurii copii care rămân acasă şi în timpul şcolii sunt cei trei ai lui Alexandru şi Domnica Curtuşan, care merg peste deal, pe drumul acela înfiorător până la Ciuguzel, la şcoală. Pleacă de acasă dimineaţa la 6,00 ca să ajungă la 8,00 la ore. Luând nămeţii şi noroaiele în piept. Ei, copiii aceştia, sunt singura rază de speranţă a satului Ocnişoara. *Când e vreme rea coşciugele sunt lăsate pe hotar, că nu pot fi aduse în cimitir! Dureros e însă modul în care îşi aduce aminte bătrânul Emanuel Opriţa despre sat. Erau cândva trei turme de oi, însumând peste 1.200 de capete, erau 160 de care cu boi, erau cai, bivoli, capre nenumărate şi vaci cu lapte. Acum în tot satul sunt câţiva cai, câteva zeci de capre şi abia vreo 10 oi. (Exceptându-le pe cele ale lui Vingărzan, ciobanul din Jina.) Tot terenul era altădată lucrat: 820 ha teren arabil, 157 ha fânaţ şi 153 ha de păşuni. Acum numai unde şi unde câte un petec... Şi când te gândeşti că şi sătucul ăsta, ca toate celelalte, şi-a dat obolul de sânge în două războaie mondiale, te doare inima. Acum pe monumentele eroilor cresc spini. Dealurile între care se află satul, cu nume demne de pana unui Slavici (Zăpode, Pârlita, Mămăruţa etc.) şi izvorul Pocia (singura sursă de apă), toate au rămas de izbelişte. Şi oamenii de asemenea. Cei ce-şi dau sufletul prin spitalele judeţului sunt aduşi cu maşina până în marginea satului, de unde sunt luaţi cu tractorul. Dacă lucrul ăsta se întâmplă toamna sau iarna, pe ploi sau ninsori abundente, coşciugele sunt lăsate pe hotar până a doua zi, când pot fi aduse la cimitir. Şi totuşi, nici bătrânii şi nici tinerele familii stabilite mai recent la Ocnişoara nu se dau bătuţi. E pământul lor! Nu vedeţi, oare, în drama acestui sat, drama întregului popor român? Iar cei dintâi care ar trebui s-o vadă sunt aleşii din comuna Lopadea Nouă. Pentru a le aduce aminte că nici Ocnişoara şi nici ţara asta nu-i a nimănui, ne-am adresat primarului Marian Indreiu. Ne-a expediat scurt: peste deal nu se poate face drumul. E prea greu şi prea costisitor. Se va încerca totuşi o lucrare la el, o pietruire, pentru a-l face cât de cât practicabil. Pentru asta ar fi ceva bani şi ar ajuta şi Consiliul Judeţean Alba. Deja s-a anunţat o licitaţie pentru piatră, aşa că după 15 august sunt speranţe să înceapă lucrările. Dacă nu încep ploile, probabil. E mai simplu, cică, să se facă drum dinspre Şona, că-i loc drept. Dar pe acolo, dacă nu mă-nşel, până la prima localitate, la Biia, sunt vreo 13 kilometri. Peste deal, până-n Ciuguzel, sunt doar 3 kilometri! Dar e greu. Alţii, acum 2.000 de ani au făcut piramide. Noi nu putem face un drum peste deal. Ioan HĂNŢULESCU Pe raza comunei Lopadea Nouă, la numai 3 kilometri de Ciuguzel (un sat asfaltat, cu aproape toate utilităţile) şi la numai 14 kilometri de municipiul Aiud, se află satul Ocnişoara. Un adevărat pustiu în mijlocul judeţului nostru. O comunitate în care încă se mai încăpăţânează să vieţuiască vreo 40 de suflete de creştini, în marea lor majoritate bătrâni de peste 65 de ani. O comunitate izolată şi însingurată, din pricina faptului că asfaltul, drumul bun dinspre centrul comunei şi dinspre civilizaţie se opreşte la 3 kilometri distanţă de intrarea în sat: la Ciuguzel. Şi încă dinainte de venirea comuniştilor la putere, încă dinainte de colectivizare, la drumul acela nu s-a mai făcut nimic. Venind dinspre Ciuguzel spre Ocnişoara se merge pe un drum de ţară cum nu cred că mai există undeva în Europa civilizată: un drum de pământ moale, plin de urme de tractor (singurul vehicol ce-l poate străbate), un drum pe care un autoturism trebuie să facă un veritabil slalom cu patinaje şi escaladări, un drum care se transformă, la orice ploaie, într-un fluviu mocirlos în care se înnămolesc chiar şi tractoarele. Primăvara şi toamna când plouă, sau iarna când vin lapoviţa şi ninsorile, drumul acela de numai 3 kilometri devine impracticabil. Nu mai poate fi străbătut nici cu căruţa, nici cu tractorul şi nici cu vreun altfel de tip de autovehicul.
Cu atât mai mult cu cât trece peste un deal cu o pantă destul de abruptă. Astfel, de-a lungul a câteva luni pe an, bătrânii din Ocnişoara rămân izolaţi. Nu mai ajunge la ei nici măcar ambulanţa sau preotul. Dacă-i doare ceva, după cum ne-a spus unul dintre veteranii satului, Emanuel Opriţa, în vârstă de 78 de ani, pun capul pe pernă şi aşteaptă să le treacă. Sau să moară…
*În “satul fantomă” nici nu se mai cunosc locurile de casă de sub bălării. Până prin 1960 localitatea a fost prosperă. Era acolo o biserică, veche, e drept, dar solidă, în care se făcea slujbă în fiecare duminică. Apoi a venit colectivizarea şi oamenii au început să plece. Dar cea mai mare depopulare s-a făcut după 1989. Acum nici măcar “heiurile” de casă nu mai sunt bine delimitate. Casele s-au prăbuşit iar bălăriile au acoperit gospodării întregi. Azi Ocnişoara e un fel de “localitate fantomă”. Biserica nouă funcţionează într-o casă mai acătării din sat iar preotul vine o dată pe lună, în prima duminică. Biserica veche s-a ruinat. Din 1968 (la puţin timp după colectivizare) în ea nu a mai avut loc nicio cununie. Doar înmormântări. Era la Ocnişoara şi o şcoală în care învăţau între 150 şi 200 de copii. Acum în tot satul mai sunt vreo 10 copii, cei mai mulţi venind acasă, la părinţi, doar în vacanţe, în rest învăţând şi locuind în alte localităţi.
*O rază de speranţă: copiii! Şi nici aceşti copii nu ar fi fost, probabil, în această comunitate muribundă, dacă nu s-ar fi mutat recent două familii de tineri în sat. Astfel, de vreo 4 ani s-au stabilit în Ocnişoara Otilia şi Dan Damian, care au trei copii: Iosif (5 ani), Diana (8 ani) şi Ştefan (10 ani). Dar aceştia sunt la şcoală în Blaj, unde părinţii îi ţin cu chirie. Iar ei rămân încrâncenaţi în vatra satului, încăpăţânându-se să nu-l lase să moară. Lucrează pământul şi îngrijesc de animale şi de stupi. Viaţă grea. La fel este familia Vingărzan. Vasile Vingărzan este cioban din moşi strămoşi, de la Jina. De la vârsta de 14 ani până după ce a terminat armata a făcut transhumanţă şi a străbătut ţara în lung şi-n lat cu turmele. Viaţă şi mai grea. Mâncare “din brişcă”, dormit între oi pe orice vreme, pe ploaie, pe zloată, pe ninsoare sau în cuptorul verii. Putrezeau cojoacele şi cămeşile pe el. Apoi a întâlnit-o pe Mirela, a plăcut-o, s-au luat şi au găsit împreună vâlceaua asta în care e pitit satul Ocnişoara. Aici au casa şi stâna cu câteva sute de oi. Bărbatul e vrednic, trudeşte cât e ziua, cot la cot cu ciobanii pe care-i are angajaţi, la muls, la păscut, la coasă. Dar şi el e trist pentru starea în care se află pământul şi păşunile. Nefiind lucrat decât în mică parte şi neumblat de animale, pământul arabil, dar şi păşunile şi fâneţele sărăcesc. Au şi ei două fete şi un băiat. Fata cea mai mare este la liceu, la Ciumbrud, iar cei mai mici sunt la şcoală la Jina. Singurii copii care rămân acasă şi în timpul şcolii sunt cei trei ai lui Alexandru şi Domnica Curtuşan, care merg peste deal, pe drumul acela înfiorător până la Ciuguzel, la şcoală. Pleacă de acasă dimineaţa la 6,00 ca să ajungă la 8,00 la ore. Luând nămeţii şi noroaiele în piept. Ei, copiii aceştia, sunt singura rază de speranţă a satului Ocnişoara.
*Când e vreme rea coşciugele sunt lăsate pe hotar, că nu pot fi aduse în cimitir! Dureros e însă modul în care îşi aduce aminte bătrânul Emanuel Opriţa despre sat. Erau cândva trei turme de oi, însumând peste 1.200 de capete, erau 160 de care cu boi, erau cai, bivoli, capre nenumărate şi vaci cu lapte. Acum în tot satul sunt câţiva cai, câteva zeci de capre şi abia vreo 10 oi. (Exceptându-le pe cele ale lui Vingărzan, ciobanul din Jina.) Tot terenul era altădată lucrat: 820 ha teren arabil, 157 ha fânaţ şi 153 ha de păşuni. Acum numai unde şi unde câte un petec… Şi când te gândeşti că şi sătucul ăsta, ca toate celelalte, şi-a dat obolul de sânge în două războaie mondiale, te doare inima. Acum pe monumentele eroilor cresc spini. Dealurile între care se află satul, cu nume demne de pana unui Slavici (Zăpode, Pârlita, Mămăruţa etc.) şi izvorul Pocia (singura sursă de apă), toate au rămas de izbelişte. Şi oamenii de asemenea. Cei ce-şi dau sufletul prin spitalele judeţului sunt aduşi cu maşina până în marginea satului, de unde sunt luaţi cu tractorul. Dacă lucrul ăsta se întâmplă toamna sau iarna, pe ploi sau ninsori abundente, coşciugele sunt lăsate pe hotar până a doua zi, când pot fi aduse la cimitir.
Şi totuşi, nici bătrânii şi nici tinerele familii stabilite mai recent la Ocnişoara nu se dau bătuţi. E pământul lor! Nu vedeţi, oare, în drama acestui sat, drama întregului popor român? Iar cei dintâi care ar trebui s-o vadă sunt aleşii din comuna Lopadea Nouă. Pentru a le aduce aminte că nici Ocnişoara şi nici ţara asta nu-i a nimănui, ne-am adresat primarului Marian Indreiu. Ne-a expediat scurt: peste deal nu se poate face drumul. E prea greu şi prea costisitor. Se va încerca totuşi o lucrare la el, o pietruire, pentru a-l face cât de cât practicabil. Pentru asta ar fi ceva bani şi ar ajuta şi Consiliul Judeţean Alba. Deja s-a anunţat o licitaţie pentru piatră, aşa că după 15 august sunt speranţe să înceapă lucrările. Dacă nu încep ploile, probabil. E mai simplu, cică, să se facă drum dinspre Şona, că-i loc drept. Dar pe acolo, dacă nu mă-nşel, până la prima localitate, la Biia, sunt vreo 13 kilometri. Peste deal, până-n Ciuguzel, sunt doar 3 kilometri! Dar e greu. Alţii, acum 2.000 de ani au făcut piramide. Noi nu putem face un drum peste deal.

Ioan HĂNŢULESCU

]]>